Articolul integral poate fi accesat la adresa:
În acest context, Yahoo News România a invitat-o pe Magdalena Balica, doctor în științele educației și director adjunct al Institutului de Științe ale Educației, să discute cu cititorii despre fenomenul violenței în școli.
Chat-ul s-a încheiat. Vă prezentăm în continuare întrebările cititorilor și răspunsurile invitatei noastre.
*****: Copilul meu nu vrea la scoala, isi uraste invatatoarea si temele si indatoririle. Nu vrea sa faca ordine-n camera, nu vrea sa manance, nu vrea sa doarma. Ce pot face cu el? Are acus 10 ani si ma scoate din minti. Mi-a spus atat: „Ce-s catelusul tau, sa fac ce vrei tu? M-am saturat sa fii tu sefa si m-am saturat sa fac ce vreti voi. Vreau libertate”. I-am aratat usa si i-am facut bagajul. Crizat. E crizat. Vrea doar desene animate, computer – pentru ca ASA VEDE LA COLEGII LUI DIN CLASA, vrea sa nu aiba program, sa fie liber. Eu innebunesc cand vad asa ceva. Eu luam una peste bot daca nu-mi adunam chilotii si nu-mi faceam temele. Doamna Magdalena, spuneti-mi ce sa fac cu odrasla mea. Sunt om trecut prin scoli, citit, dar ma simt proasta cand e vorba de acest copil. In CONTACT CU COLEGII LUI, a devenit un LENES, OBRAZNIC, INCAPATANAT SI RAZVRATIT. PENTRU CA EI AU TABLETE, TELEFOANE, GECI DE PIELE, BANI DIN SPANIA SI VOIE LA COMPUTER SI PE CHATURI SI PE FACEBOOK. SCOALA imi tampeste copilul. Eu il invat intr-un fel, el vede ALTCEVA la SCOALA.
Magdalena Balica: Apreciez foarte mult sinceritatea interventiei dumneavoastra si dorinta de a gasi o solutie. Adesea, conflictul intre valorile promovate in familie si cele din alte medii sociale pot conduce la o bulversare a copiilor, facand dificila adoptarea unui comportament care sa satisfaca asteptarile. Cred ca cele mai bune solutii le puteti gasi prin dialogul cu copilul dumneavoastra, cu scoala si poate cu un consilier psiholog specializat. In viata unui copil apar uneori asa-numitele crize de dezvoltare care pot fi depasite daca le ascultam cu adevarat nevoile si asteptarile.
Codrut: Cum sa fie sanctionati? Ziceti o metoda. Ca, mai nou in Legea Educatiei, dascalii nu mai au nicio autoritate in fata elevului.
Magdalena Balica: Din experienta mea de profesoara, am invatat ca autoritatea in fata elevilor este ceva ce se castiga si se construieste in fiecare ora de curs. Am mai observat ca elevii de orice varsta au capacitatea de a „citi” un profesor bine pregatit, caruia ii pasa de misiunea lui ca profesor.
Mira: Ar trebui sa se puna educatia civica in fiecare clasa, din primare pana in liceeale, in asa fel incat sa compenseze lipsa de educatie a unor parinti, si mai multe consilieri psihologice pentru copiii respectivi.
Magdalena Balica: Noul curriculum national prevede schimbari majore in ceea ce priveste sprijinul copiilor pentru manifestarea unui comportament civic in scoala, familie si societate. Inca din clasa pregatitoare si clasa I, elevii au oportunitatea de a participa la orele de „Dezvoltare personala”, iar incepand cu clasa a III-a, „Educatia civica” este parte a programei scolare.
InteriorDeco: Batai in scoli au fost si acum 20 de ani cand eram eu elev… zburau scaunele prin clasa de ziceai ca erau avioane… eram la etajul 4 si tin minte ca o colega mai zurlie la cap a aruncat cu un scaun dupa un coleg… nu l-a nimerit, in schimb a trecut prin geam si direct pe o masina s-a oprit. Tabla s-a spart de nenumarate ori fie dupa ce se tranteau unii pe altii in ea, fie de scaune, de pumni si picioare. E o problema mai veche cu violenta in scoli. La ce bezmetici sunt astia mici acum de-i vad pe mijloacele de transport in comun, ma astept sa se ucida unii pe altii daca nu intervin adultii sa-i puna la respect si sa-i civilizeze.
In schimb clasele 9-12 le-am facut la un liceu particular italian. Nici urma de violenta. Erau camere de supraveghere la geamuri sa nu chiulesti, pe coridoare. Administratorul circula des pe culoare sa verifice daca e liniste. Deci se poate daca se doreste. Pentru mine acel liceu a fost mai mult decat armata. Am invatat de inseamna punctualitatea, respectul, ordinea si disciplina.
Sunt sigur ca se poate adopta si in alte scoli!
Magdalena Balica: Asa cum spuneti, violenta in scoala nu este un fenomen de data recenta. In plus, este important ca facem diferenta intre agresivitate ca instinct natural al indivizilor si violenta – comportament social intentionat. Agresivitatea naturala a copiilor se poate manifesta pozitiv in contexte educationale precum practicarea unui sport, expresie artistica, dezbateri constructive etc.
Camerele de supraveghere instalate in scoli, precum si alte masuri de monitorizare a comportamentelor elevilor, au efecte imediate si pot conduce la reducerea numarului de fenomene violente in scoala. In acelasi timp, studiile arata ca, uneori, fenomenele de violenta in scolile cu sisteme de supraveghere nu inceteaza cu desavarsire, ci se deplaseaza pur si simplu in spatiile din afara scolii. Mai mult, in unele scoli care au implementat masuri drastice de supraveghere s-a observat o crestere a tensiunilor dintre elevi si profesori ca urmare a sentimentului ca esti urmarit in orice moment. Supravegherea si monitorizarea elevilor sunt masuri care ar putea reduce simptomele unui fond de violenta, dar nu indeparteaza intotdeauna cauzele acestuia.
Mariusica Mare: Nah si io am fost pedepsit la scoala si eu am fost paruit de profesori si eu m-am batut cu colegii si n-am murit!!! Bataia e rupta din rai!
Magdalena Balica: Unul si acelasi act violent poate avea efecte extrem de diferite de la un copil la altul. De-a lungul cercetarilor noastre, am avut ocazia sa vorbim cu foarte multi elevi victime sau agresori ai violentei in scoala. Nu putine au fost cazurile in care chiar si fenomene minore de violenta au lasat urme adanci in sufletul copiilor. Stima scazuta de sine, tendinta de autoizolare, incapacitatea de a comunica sau de a-si face prieteni sunt doar cateva dintre efectele negative pe care un copil le poate trai, fie ca e victima, fie ca e agresor, la un moment dat. Mai mult, cercetarea noastra a aratat ca doua treimi dintre copiii care au manifestat comportamente violente in scoala aveau in istoria lor persoanala cel putin o situatie in care au fost victime ale violentei. Asadar, cred cu tarie ca exista infinit mai multe metode de a preveni situatiile de violenta decat exersarea violentei in scop educational.
Podaru: Ce iese acum după băncile școlilor se numește greșeala părinților, mai mult decât greșeala profesorilor. Dacă nu ai cei 7 ani de-acasă, societatea e pentru tine un loc neinteresant. Așa pățesc majoritatea băieților care devin golani și fetele care se transformă treptat-treptat în panarame. Mi-e frică de ceea ce văd în jurul (și mă refer aici, bineînțeles la noua generație) – știți voi, ăia cu smartphone-uri în mână, comportament și limbaj de mahala, nesimțire până la limita imposibilului în spațiile publice (parcuri, mijloace de transport etc). Uitați-vă în jurul vostru în ce dezastru de societate ne scăldăm în fiecare zi. Credeți că profesorii au de-a face cu comportamentul copiilor sau părinții acestor așa-ziși copii?
Magdalena Balica: Familia si scoala sunt deopotriva medii extrem de importante pentru educarea copiilor. Strada, mass-media, autobuzul sunt si ele medii de educare. La urma urmei, felul in care ne comportam ca adulti in diferite circumstante sociale devine un model de comportament pentru copii. Este mai important, adesea, cum ne comportam noi ca adulti decat discursul sau vorbele pe care le spunem unui copil. Astfel, si eu si dumneavoastra avem un rol in educarea noilor generatii. Din experienta mea de cercetare, am observat ca scolile cu un grad scazut de violenta sunt acelea in care profesorii si parintii coopereaza si relatia lor este una bazata pe increderea ca fiecare are un rol important in educatia copiilor.
Mara: La noi si desenele animate sunt violente…nu sunt emisiuni educative…vedeti in Belgia de la gradinita li se explica diverse situatii care le pun chiar viata in pericol..la noi ca la nimeni.
Magdalena Balica: Studiile recente ale Institutului de Sociologie – Academia Romana au demonstrat ca nu exista o corelatie directa intre expunerea copiilor la desene animate sau filme cu continut violent si comportamente violente ulterioare ale acestora. Cu toate acestea, atat parintii, cat si cadrele didactice, au responsabilitatea de a monitoriza expunerea copiilor la mesajele cu continut violent deoarece acestea pot avea efecte psihologice dovedite, cum ar fi stari de panica, cosmaruri, fobii, anxietate. Orice activitate educationala, fie in scoala, fie in afara acesteia, in care sunt implicati profesori si parinti, reprezinta o ocazie buna de a propune copiilor un dialog relevant despre ce ajuta si dauneaza atunci cand urmarim mesaje cu continut violent in mass-media.
Nicu: Invatamantul e distrus. Criza de copii face ca scolile sa nu exmatriculeze copiii la scoala de corectie, ceea ce duce la batai intre colegi sau mai nou chiar agresiuni asupra profesorilor, preferand scolile sa dea afara pe unii profesori majoritatea tineri decat elevii pentru a nu se desfiinta scolile!
Magdalena Balica: Este adevarat ca scolile se confrunta, din ce in ce mai acut, cu o scadere a numarului de elevi. Declinul demografic afecteaza deja atat scolile, cat si universitatile, si are efecte pe termen lung asupra imbatranirii populatiei Romaniei. Studiul realizat de Institutul de Stiinte ale Educatiei in 2004 a demonstrat ca scolile cu un numar mai mic de elevi au o incidenta mai scazuta a cazurilor de violenta. De asemenea, studiul a constatat ca, indiferent de numarul de elevi din scoala, practica exmatricularii in cazul elevilor implicati in situatii de violenta este adesea unica masura de rezolvare a conflictelor. Contrar a ceea ce am putea crede, unii directori sunt mai degraba tentati sa exmatriculeze un elev violent decat sa il pastreze de dragul de a avea un numar mai mare de elevi in scoala.
Scolile de corectie sunt institutii de izolare pe termen lung a copiilor cu comportamente grave de violenta. In Romania, dar si in multe alte tari ale lumii, aceste scoli au fost desfiintate. Studiile demonstreaza ca detentia pe termen lung si izolarea nu un efect pozitiv asupra comportamentelor ulterioare ale copiilor. Introducerea scolilor de corectie in acest secol ar insemna un pas urias inapoi. Masurile educationale cu efecte pozitive pe termen lung se situeaza in zona sprijinului de specialitate, a consilierii, a terapiei si a masurilor de integrare pozitiva in familie si in comunitate.
Andrei: La fel ca și-n SUA, ar trebui implementată „detenția”(detention) sau statul după ore. Ce pedeapsă mai grea pentru un elev căruia nu-i place școala? Să stea mai mult la școală. Degeaba i se scade nota la purtare sau este exmatriculat, e doar un favor. Dacă nu-i place la școală, să nu i se interzică să mai vină, ci să fie ținut în plus. Să-și facă teme, să citească lecții pentru ziua următoare, eventual să scrie pe tablă de un număr de ori că nu mai face răul pe care l-a făcut. Astea-s pedepse, nu cele fizice. Pedepsele să se manifeste într-un nr de ore pe care trebuie să le petreacă-n plus la școală și să fie direct proporționale cu nr de fapte pe care le face respectivul în ziua respectivă și de gravitatea acestora.
Magdalena Balica: Detentia in scoala este un tip de interventie in situatii de criza pentru a detensiona anumite conflicte si pentru a izola sursa disputei. Exista tari europene care implementeaza acest tip de practici, de la cateva ore la cateva zile (Franta, Belgia, Marea Britanie). Pe termen scurt, detentia poate fi o cale de detensionare a conflictelor. Studiile arata ca, pe termen lung, o astfel de interventie nu conduce neaparat la comportamente dezirabile. Astfel de interventii pot chiar exacerba comportamentele negative, ducand la situatii si mai grave decat cele initiale, daca nu sunt insotite de masuri de consiliere specializata de care, cu siguranta, are nevoie orice victima sau agresor implicat intr-o situatie conflictuala.