Cătălina Ulrich a lucrat la Institutul de Științe ale Educației ca cercetător în perioada 1990-1997. În prezent, Cătălina este conferențiar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, unde susține cursuri si seminarii nivel master (construirea si conducerea echipelor; învăţarea prin cooperare; metode interactive de predare – învăţare, practica de training cu supervizare) și la nivel de licență (teoria si practica educatiei civice; sociologia educatiei; strategii de interventie socio-educatională în situatii de risc).
În anul 2011-2012, Cătălina a beneficiat de o bursă Fulbright Senior Scholar la University of Illinois at Urbana-Champaign din Statetele Unite al Americii.
ISE, primul meu loc de muncă, a fost ca un cămin primitor pentru mine. M-am simţit sprijinită, încurajată, apreciată de către colegii mei şi provocată profesional de proiectele în care lucram.
Am început să lucrez la ISE în septembrie 1990, imediat după absolvirea Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Institutul se reînfiinţase de curând, unii dintre foştii cercetători se reanjagaseră, mulţi dintre colegii mei erau tineri absolvenţi ai facultăţilor de filosofie (singura facultate care oferea o minimă pregătire în Psihologie şi Pedagogie), filologie/ limbi străine şi istorie. Lucram la secţia de Teoria educaţiei. Entuziasmul noilor şi mai experiementaţior cercetători se îmbinau cu solidaritatea colegială şi abordarea critică. Entuziasmul era specific acelor ani. Solidaritatea venea, cred, din nevoia de a împărtăşi idei şi noutăţi şi din nevoia de a avea o contribuţie în schimbările dorite în toate zonele profesionale. Abordarea critică îmbrăca forme dintre cele mai diverse, de la comentarii colegiale la dezbateri furtunoase în secţia noastră.
Îmi amintesc cu plăcere discuţiile cu colegii mei despre ce citeam şi despre ce scriam. Ne împărtăşeam idei şi experienţe, vorbeam despre hobbyurile noastre, despre provocările educaţionale din cărţi, din şcoli, din filme, dar şi din propriile noastre familii.
Îmi amintesc, de asemeni, primul proiect în care am lucrat începând cu 1990 (Reforme şi legi ale învăţământului) şi prima şcoală de vară de la Sonnenberg (1991). Din 1993 am colaborat cu jumătate de normă (fiind angajată la Universitatea Bucureşti) şi am păstrat legătura cu colegii mei în diverse proiecte. Cel de-al doilea proiect (Valori şi practici democratice în şcoală), realizat împreună cu Ole B. Larsen (Danemarca) a durat trei ani şi a fost prima cercetare-acţiune în care eram implicată împreună cu alţi cinci colegi. Pentru mine, acest proiect a prilejuit printre cele mai complexe şi provocatoare experienţe profesionale pe care le-am avut. Întâlnirile cu învăţătoarele şi cu echipa de la CCD Botoşani, observaţiile la clasă, trainingurile pe care le desfăşuram, reflecţiile asupra practicilor (inclusiv asupra materialelor înregistrate video), dezbaterile generate de practică, reacţiile copiilor reprezentau abordări inedite la acea vreme. Aceste experienţe au avut un impact profesional foarte mare asupra mea. Unele dintre teme au rămas constante în preocupările şi demersurile mele, în cursurile şi cercetările pe care încă le realizez (de exemplu Teoria şi practica educaţiei civice, Învăţarea prin cooperare sau Învăţarea prin proiecte). Regret doar că nu au fost publicate pentru un public mai larg rezultatele şi demersurile noastre.
Dincolo de proiectele ISE, am continuat colaborarea cu foştii colegi cercetători de-a lungul timpului. Mai mult, unii dintre foştii mei studenţi au devenit cercetători la ISE şi am fost bucuroasă să putem lucra împreună.
Dacă mă gândesc la viitor…. mi-aş dori ca ISE, facultăţile de profil şi alte instituţii cu expertiză în educaţie să colaboreze mai consistent, astfel încât un punct de vedere profesionist şi coerent să fie clar şi vizibil pe agenda publică.
(Cătălina Ulrich, August 2012)