COMUNICAT DE PRESĂ
O radiografie națională a participării școlare a copiilor de etnie romă – sărăcia, educația părinților, discriminarea și lipsa serviciilor de sprijin rămân principalii factori de risc
București, 08 septembrie 2026
Institutul de Științe ale Educației (ISE), la solicitarea Ministerului Educației și Cercetării, a realizat una dintre cele mai ample cercetări naționale dedicate participării la educație a copiilor de etnie romă – Factori determinanți pentru participarea la educație a copiilor de etnie romă.
Metodologia de cercetare a combinat analiza datelor administrative din Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR), cu sondajul de opinie realizat pe un eșantion probabilistic reprezentativ la nivel național pentru elevii de etnie romă din învățământul gimnazial, liceal și profesional (2.225 de elevi din 248 de unități de învățământ), cu sondaje de opinie adresate profesorilor, directorilor și inspectorilor școlari pentru romi și minorități, dar și cu interviuri și focus-grupuri realizate cu părinți, copii neșcolarizați sau care au abandonat școala și cu reprezentanți ai autorităților locale, oferind o bază empirică solidă pentru înțelegerea factorilor asociați participării la educație a copiilor de etnie romă și pentru fundamentarea unor politici educaționale bazate pe dovezi.
Potrivit datelor din SIIIR analizate în cadrul studiului, elevii romi reprezintă 6,89% din cei peste 2,1 milioane de elevi din învățământul de masă. Populația eligibilă în cadrul studiului a inclus 72.996 de elevi înscriși în învățământul gimnazial, liceal și profesional, înregistrați în SIIIR în anul școlar 2025–2026, ca aparținând etniei rome.
Sărăcia, nivelul redus de educație al părinților și precaritatea ocupațională, absenteismul cronicizat încă din gimnaziu, aspirațiile școlare limitate, în special ale elevilor din mediul rural și de la filiera profesională, sprijinul inegal oferit de profesori, discriminarea încă prezentă în școli și deficitul serviciilor de sprijin, sunt principalii factori care influențează traiectoria educațională a unui copil de etnie romă.
Sărăcia, educația părinților și precaritatea ocupațională, cei mai puternici predictori. Cu cât nivelul bunăstării materiale crește, cu atât scade riscul de repetenție și numărul absențelor nemotivate, iar media generală se mărește. 20% dintre elevi locuiesc în gospodării fără baie în interior, iar 17% dintre ei se confruntă cu deprivare alimentară (proporție care urcă la 25% în familiile fără studii). În anul școlar 2024-2025, elevii au beneficiat mai ales de bursă socială (75%) și rechizite gratuite (50%), mai puțin de masă sănătoasă (39%), ore remediale (30%) sau de programul „Școala după școală” (7%). 40% dintre părinții elevilor romi nu au absolvit decât gimnaziul, 21% doar școala primară, iar 7% nicio formă de învățământ. Structura ocupațională a părinților este caracterizată frecvent prin instabilitate și precaritate, determinată de o incidență redusă a locurilor de muncă stabile și formale și de implicarea, în mare măsură, în activități ocazionale sau în gospodăria proprie (aproape jumătate dintre mame se află în situația de a fi casnice, 24% sunt încadrate ca salariate, iar 12% dintre elevi declară că nu cunosc ocupația mamei; în ceea ce privește ocupația tatălui, o treime dintre elevi afirmă că tatăl este salariat, aproape un sfert că lucrează cu ziua/ora, 9% că este patron, 7% că este casnic, 4% că lucrează neremunerat într-o afacere familială sau în gospodăria proprie, iar circa o cincime nu cunosc ocupația acestuia).
Absenteism și abandon, concentrate în gimnaziu și învățământul profesional. Elevii romi de gimnaziu acumulează, în medie, 48 de absențe nemotivate pe an, cei din învățământul profesional 47, față de 22 de absențe la liceu. În 2024-2025, 45% dintre unitățile de învățământ raportează că peste jumătate dintre cazurile de abandon școlar au fost înregistrate în rândul elevilor de etnie romă.
Aspirații școlare marcate de mediul de rezidență al școlii, filiera de studii, distribuția pe sexe și nivelul de educație al părinților. Elevii care învață în mediul rural au șanse de aproape 3 ori mai mici de a aspira la un nivel educațional ridicat, față de cei din mediul urban; cei din învățământul profesional au șanse de circa 20 de ori mai mici decât liceenii, iar băieții, de aproape 2 ori mai mici decât fetele. Aspirațiile rămân puternic legate de nivelul de educație al părinților, reproducând astfel dezavantajele de la o generație la alta.
Sprijinul profesorilor – determinant pentru implicarea școlară și starea de bine a elevilor. Rezultatele obținute evidențiază asocieri consistente între sprijinul perceput de elevi din partea profesorilor și atitudinile și comportamentele lor în relație cu școala: cu cât sprijinul perceput din partea profesorilor este mai ridicat, cu atât cresc: angajamentul elevilor în învățare, starea de bine la școală, sentimentul de apartenență școlară, iar numărul de absențe se reduce.
Discriminare și segregare în mediul școlar. Deși aproximativ 70% dintre elevi își asumă deschis identitatea etnică, 21% recunosc că au evitat, în anumite situații, să își declare apartenența, cel mai frecvent în interacțiunile cu persoane necunoscute (43%) și cu colegii (42%). 40% dintre elevi au auzit cuvinte sau expresii jignitoare la adresa romilor în mediul școlar, 82% din partea colegilor, iar 21% din partea personalului școlii. Deși marea majoritate a liceenilor care au fost admiși la liceu pe locurile speciale alocate elevilor de etnie romă, s-au confruntat rar sau deloc cu discriminarea asociată statutului lor, aproape un sfert dintre elevi raportează că aud frecvent în mediul școlar critici la adresa acestei modalități de acces la liceu. Datele administrative arată că un număr relativ mic de școli concentrează o proporție foarte mare din totalul elevilor romi, acest tip de concentrare fiind mai accentuat în mediul rural.
Valori privind tranziția la viața adultă (întemeierea unei familii, rolurile de gen și factori de succes în viață). Aproximativ 90% dintre elevii de etnie romă consideră că vârsta potrivită pentru căsătorie sau locuirea cu partenerul, precum și pentru a avea primul copil, este de peste 18 ani, liceenii susținând într-o pondere mai mare amânarea acestor comportamente, peste această vârstă. Cu toate acestea, parentalitatea și căsătoriile timpurii apar în continuare în contexte marcate de abandon școlar, sărăcie și lipsa perspectivelor ocupaționale. În reprezentările despre factorii care asigură succesul în viață, educația și munca sau efortul personal domină în percepția elevilor, în timp ce norocul și banii familiei sunt menționați rar. În ceea ce privește rolurile de gen, persistă modelul tradițional, centrat pe munca domestică și pe rolul matern de îngrijire a copiilor; sunt prezente și semne de flexibilizare, mai ales în ceea ce privește munca remunerată a femeilor și deciziile luate în comun în familie.
Pe baza rezultatelor de cercetare, studiul recomandă o abordare preventivă și coordonată: monitorizarea timpurie a relației elevilor cu școala, consolidarea sprijinului didactic și remedial la clasă, formarea cadrelor didactice pentru gestionarea diversității, extinderea programelor sociale existente, întărirea serviciilor de sprijin și a mecanismelor de raportare a discriminării, precum și o cooperare mai strânsă între școală, familie și comunitate.