ARTA ÎN ȘCOALĂ: CONCEPTE ȘI PRACTICI
Constatăm în ultimele decenii o schimbare a idealului educațional, de la unul eminamente academic, în care fiecare elev este tratat ca un potențial profesor universitar, la unul conectat la realitatea economică, în care succesul este măsurat prin rapiditatea cu care absolvenții se inserează pe piața muncii la un nivel adecvat calificării dobândite. Industriile creative au constituit în ultimele decenii vârful de lance în promovarea expresiei artistice în sistemele educaționale.
Motivația pentru dezvoltarea lor a fost una de natură pragmatică, vizând în special creșterea unor noi generații de tineri înalt calificați, care să ocupe locuri de muncă în acest sector. Contribuția industriilor creative la dezvoltarea economică este ușor de observat în statisticile naționale și internaționale. În acest context, nu este de mirare că statele care depind economic de un puternic sector de industrii creative au sprijinit pătrunderea dimensiunii artistice în școli, atât la nivel nonformal, dar din ce în ce mai des și la nivelul formal al curriculumului.
Prin studiul nostru am urmărit să analizăm zona de contact dintre şcoală şi cei care propun activități artistice cu o dimensiune educațională. Am pornit de la o reprezentare a școlii văzută ca făcând parte dintr-o comunitate care are resurse și expertize valoroase. Școala ar putea să valorifice aceste resurse și expertize în activitățile sale dedicate creșterii calității educației, pentru a-și îndeplini mai bine misiunea.
Grupul țintă al investigațiilor a fost constituit din patru categorii: elevi, părinți, cadre didactice și artiști/operatori culturali, urmărindu-se două paliere: cel al modului în care este conceptualizată arta și cel al practicilor de a aduce arta în contexte educaționale.
Metodologia de investigare folosită a fost adaptată la specificul fiecărui grup. La elevi și părinți am ales să ajungem prin intermediul chestionarelor, în timp ce la profesori și artiști/operatori culturali am ajuns prin interviuri și analiza ofertei lor.
O dificultate întâmpinată încă din primele etape ale cercetării a fost să navigăm prin varietatea foarte mare de concepte și definiții care încearcă să cartografieze domeniul.
Ne-am confruntat cu un fenomen extins de sinonimie parțială și sinonimie contextuală a termenilor și sintagmelor folosite, cum ar fi „educație artistică”, „educație culturală” sau „educație estetică”.
După o scurtă trecere în revistă a principalelor lor atribute, așa cum se regăsesc în literatura de specialitate, am căutat să vedem felul în care ele sunt întrebuințate în principalele documente de politici ale diverselor instituții si organisme internaționale care au considerat necesară promovarea utilizării artelor în educație.
Studiul poate fi consultat aici: Arta în școală. Concepte și practici.