Aniversarea a 60 de ani de la crearea Revistei de pedagogie (1952-2012)

Joi, 22 noiembrie 2012, într-o sală arhiplină din Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, mai multe generaţii de cercetători şi-au dat întâlnire pentru a omagia împlinirea a şase decenii de la apariţia acestei „foi pentru minte, inimă şi  literatură” care este „Revista de Pedagogie”. În ciuda tuturor avatarurilor prin care a trecut – istorice şi politice, organizatorice, financiare sau „umane, prea umane”, publicaţia nu şi-a întrerupt niciodată apariţia (nici măcar atunci când vechiul institut a fost desfiinţat). Mai cenuşie sau mai inovativă în conţinut, mai consistenta  sau mai şubredă în ideatica propusă într-un număr sau altul, revista a depus mărturie despre nivelul de dezvoltare a învăţământului şi a pedagogiei de la noi şi din alte părţi; ea reflectă, în acelaşi timp, o istorie instituţională (a ISE) şi una a destinelor profesionale ale celor care au colaborat la revistă. Despre această îngemănare între două tipuri de identităţi şi de istorii, una departe de a fi lipsită de tensiuni, a vorbit domnul profesor Eugen Noveanu.

Directoarea ISE (d-na Simona Velea) a evidenţiat importanţa momentului: această celebrare nu e doar un salut adresat trecutului, ci şi o priză de conştiinţă la momentul actual; revista e la ora bilanţului şi la un moment de răscruce şi delimitare a opţiunilor care să o definească de aici înainte.

Domnii Mihai Jigău şi Viorel Nicolescu (ex-directori ai ISE) au punctat, fiecare în felul său propriu, funcţia ştiinţifică şi cea larg culturală a revistei (a contribui cu articole, studii la realizarea acesteia, a te strădui să o difuzezi, a subliniat V.N., sunt gesturi nobile, care ar trebui să facă onoare oricărui cercetător în Ştiinţele educaţiei).

Organizatorii acestei reuniuni proiectaseră ca, după pauză, să centreze discuţiile pe câteva subiecte incitante: este această revistă un brand al ştiinţelor educaţiei de la noi? Revista să urmeze o cale mai accentuat academică (aşa cum se pare că este de părere domnul Viorel Nicolescu) sau să devină foarte accesibilă cadrelor didactice, susţinându-le în demersurile lor cotidiene la catedră? Care este gradul de deschidere şi nivelul de colaborare cu reviste de profil occidentale şi cu personalităţi de peste hotare din sfera ştiinţelor educaţiei? Cum se construieşte o revistă de calitate la standardele cerute de spiritul timpului nostru? Aceste răspunsuri nu le putem sintetiza aici. Şi nu pentru că nu au fost rostite. Ele s-au spus şi disipat în discuţiile informale din timpul unei pauze prelungite. Nu am mai avut parte de schimb de argumente şi tehnicalităţi, ci de o puzderie de colocvii cordiale. E mult, e puţin?

Dan Badea, Cercetator ISE

Publicat pe 5 decembrie 2012 Evenimente și informațiiISE in actualitate