Istoric

Creat în 1990 ca o măsură politica reparatorie, după închiderea abuziva a fostului Institut de Cercetări Pedagogice și Psihologice („Afacerea Meditația Transcedentală”, 1982), ISE și-a centrat activitatea pe dezvoltarea propriei capacități instituționale, furnizarea de expertize profesioniste și relansarea interesului public pentru cercetarea în domeniul științelor educației. Mai exact, pe parcursul celor 22 ani de existenta, politica de dezvoltare instituțională a ISE a urmărit următoarele scopuri:

  • Selecția și formarea unei noi generații de experți în știintele educației. În momentul înfiintarii ISE, nucleul de plecare l-a constituit un grup de cercetatori cu experienta, la care s-au adaugat profesori din învatamântul preuniversitar si tineri absolventi ai facultatilor non-pedagogice. Reamintim faptul ca, dupa 8 ani de stagnare si interzicere oficiala, singurii specialisti ai acestui domeniu erau formati in anii 60-70 (în anul 1990 se estima ca deficitul de psihologi ai României era de 800). Tot în anul 1990 au fost reînfiintate catedrele de pedagogie, psihologie si sociologie. Primii absolventi ai acestor facultati au fost angajati de ISE în anul 1995 si, de atunci, procesul de întinerire si reînnoire a domeniului continua permanent.
  • Dezvoltarea capacitatii institutionale a ISE. Pentru a raspunde noilor exigente (expertiza la nivel national, deschidere spre societatea civila, detasarea de ideologie, profesionalism, posibila competitie cu expertiza straina), Institutul de Stiinte ale Educatiei avea nevoie de un cadru organizational si de un suport logistic pe masura. Din acest motiv, politica ISE a fost orientata spre diversificarea functiilor (cercetare-dezvoltare, dar si formare si evaluare), extiderea parteneriatelor si dotarea institutului cu echipamente si instrumente adecvate pentru munca intelectuala.
  • Abordarea interdisciplinara si pragmatica a unor probleme concrete ale sistemului educativ din România. Paradigma epistemologica cu care opereaza Intitutul de Stiinte ale Educatiei este cea a stiintelor educatiei. Aceasta presupune ca nu se pleaca de la contextul aprioric al unei discipline date, care sa cuprinda si sa explice toate faptele de educatie. Centrul de atentie este problema de rezolvat, care poate fi „practica”, în sens decizional si operational, dar si „teoretica”, adica analitica si conceptuala. Aceasta obliga la o munca în echipa, la confluenta metodelor si conceptelor din diverse domenii disciplinare, mai mult sau mai putin „pedagogice” (pedagogia, psihologia, sociologia, filosofia, lingvistica, antropologia, economia, matematica, informatica, biologia etc.) si centrarea pe probleme precise.
  • Deschiderea internationala. Dupa atâtea decenii de izolare fortata, optiunea pentru cooperare si parteneriat extern s-a dovedit o cale eficienta de recuperare a timpului pierdut. Aceasta optiune a fost determinata nu doar de considerente culturale, dar si de insuficienta mijloacelor oferite de autoritatile nationale. Ca urmare, în aceasta viziune pragmatica, multe dintre dotarile ISE (biblioteca, echipamente informatice, mijloace de imprimare, posta electronica) si programele de formare în strainatate au fost finantate de parteneri externi.

Repere istorice ale ISE

1952

La 12 ianuarie 1952 Ministerul Invatamantului emite decizia de înființare a lnstitutului de Științe Pedagogice pe baza unei Hotarari a C.C. al P.C.R. §i a Consiliului de Miniștri din luna august 1951. Misiunea lnstitutului era de a studia problemele de baza ale tnvatarnantulul românesc, de a generaliza §i populariza experiența pozitivă a școlilor și a cadrelor didactice, de a face cunoscute ideile progresiste din istoria pedagogiei romane stl §i de a contribui la dezvoltarea științei pedagogice în condițiile construirii socialismului.

1982

Institut de Cercetări Pedagogice și Psihologice este închis în urma „Afacerii Meditația Transcedentală”

1990

Ordinul Ministrului Învăţământului nr. 7020 din 15 ianuarie 1990 privind reluarea activităţii Institutului de Ştiinţe Pedagogice, ca unitate de cercetare, având personalitate juridică, în subordinea Ministerului Învățământului.

1992

Hotărârea de Guvern nr. 812/1992, anexa nr. 1 – 2A privind schimbarea titulaturii în „Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei” începând cu data de 01 ianuarie 1993.

1995

Legea învăţământului nr. 84/1995 la articolul 80(7) – „pentru activităţi de cercetare ştiinţifică specifice, în reţeaua Ministerului Educaţiei şi cercetării pot funcţiona institute de cercetare cu personalitate juridică” şi articolul 140 (5), litera a) „În subordinea Ministerului Educaţie şi Cercetării funcţionează: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ca institut de cercetare şi dezvoltare care activează în domeniul inovării şi reformei sistemului naţional de învăţământ”.

2003

Hotărârea de Guvern nr. 741/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului la anexa nr. 5 „Instituţiile şi unităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare care funcţionează în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului” precizează nominal I.S.E. la poziţia I.

2009

Hotărârea de Guvern nr. 1412/2009 privind organizarea și funcționarea Institutului de Științe ale Educației – I.S.E. preia activitatea de curriculum și pe cea privind manualele școlare de la Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, care se desființează.

2017

Hotărârea nr. 197/2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.412/2009 privind organizarea și funcționarea Institutului de Științe ale Educației – I.S.E. este centru național pentru testarea internațională Programme for International Students Assessment (PISA), derulat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

2019

Ordonanța de urgență nr. 68 din 6 noiembrie 2019 – prevede desființarea ISE, prin comasare cu CNEE și funcționarea sub denumirea  „Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație“.


Echipa UCE