Institutul de Stiinte ale Educatiei este o institutie nationala de cercetare - dezvoltare în domeniul educatiei. Desi autonom din punct de vedere stiintific si administrativ, ISE este finantat de Ministerul Educatiei şi Cercetarii. Planul de cercetare, elaborat in urma consultarii cercetatorilor si a unitatilor componente ale Institutului de Stiinte ale Educatiei, este aprobat de conducerea Ministerului Educatiei şi Cercetarii. Conform legislatiei în vigoare, activitatea profesionala a Institutului de Stiinte ale Educatiei este condusa de un Consiliu Stiintific, iar problemele administrative curente sunt rezolvate de un Consiliu de Administratie.

Legea Învatamântului nr. 84/1995 (amendata în dec. 1999), cap. I, art. 140, stipuleaza explicit contributia Institutului de Stiinte ale Educatiei la dezvoltarea sistemului educativ din România: "În subordinea Ministerului Educatiei şi Cercetarii functioneaza Institutul de Stiinte ale Educatiei, ca institut de cercetare si dezvoltare care activeaza în domeniul inovarii si reformei sistemului national de învatamânt".

Creat în 1990 ca o masura politica reparatorie, dupa închiderea abuziva a fostului Institut de Cercetari Pedagogice si Psihologice ("Afacerea Meditatia Transcedentala", 1982), ISE si-a centrat activitatea pe dezvoltarea propriei capacitati institutionale, furnizarea de expertize profesioniste si relansarea interesului public pentru cercetarea în domeniul stiintelor educatiei. Mai exact, pe parcursul celor 14 ani de existenta, politica de dezvoltare institutionala a ISE a urmarit urmatoarele scopuri:

1. Selectia si formarea unei noi generatii de experti în stiintele educatiei. În momentul înfiintarii ISE, nucleul de plecare l-a constituit un grup de cercetatori cu experienta, la care s-au adaugat profesori din învatamântul preuniversitar si tineri absolventi ai facultatilor non-pedagogice. Reamintim faptul ca, dupa 8 ani de stagnare si interzicere oficiala, singurii specialisti ai acestui domeniu erau formati in anii 60-70 (în anul 1990 se estima ca deficitul de psihologi ai României era de 800). Tot în anul 1990 au fost reînfiintate catedrele de pedagogie, psihologie si sociologie. Primii absolventi ai acestor facultati au fost angajati de ISE în anul 1995 si, de atunci, procesul de întinerire si reînoire a domeniului continua permanent.
2. Dezvoltarea capacitatii institutionale a ISE. Pentru a raspunde noilor exigente (expertiza la nivel national, deschidere spre societatea civila, detasarea de ideologie, profesionalism, posibila competitie cu expertiza straina), Institutul de Stiinte ale Educatiei avea nevoie de un cadru organizational si de un suport logistic pe masura. Din acest motiv, politica ISE a fost orientata spre diversificarea functiilor (cercetare-dezvoltare, dar si formare si evaluare), extiderea parteneriatelor si dotarea institutului cu echipamente si instrumente adecvate pentru munca intelectuala.
3. Abordarea interdisciplinara si pragmatica a unor probleme concrete ale sistemului educativ din România. Paradigma epistemologica cu care opereaza Intitutul de Stiinte ale Educatiei este cea a stiintelor educatiei. Aceasta presupune ca nu se pleaca de la contextul aprioric al unei discipline date, care sa cuprinda si sa explice toate faptele de educatie. Centrul de atentie este problema de rezolvat, care poate fi "practica", în sens decizional si operational, dar si "teoretica", adica analitica si conceptuala. Aceasta obliga la o munca în echipa, la confluenta metodelor si conceptelor din diverse domenii disciplinare, mai mult sau mai putin "pedagogice" (pedagogia, psihologia, sociologia, filosofia, lingvistica, antropologia, economia, matematica, informatica, biologia etc.) si centrarea pe probleme precise.
4. Deschiderea internationala. Dupa atâtea decenii de izolare fortata, optiunea pentru cooperare si parteneriat extern s-a dovedit o cale eficienta de recuperare a timpului pierdut. Aceasta optiune a fost determinata nu doar de considerente culturale, dar si de insuficienta mijloacelor oferite de autoritatile nationale. Ca urmare, în aceasta viziune pragmatica, multe dintre dotarile ISE (biblioteca, echipamente informatice, mijloace de imprimare, posta electronica) si programele de formare în strainatate au fost finantate de parteneri externi.

Aceste aspecte sunt detaliate într-o maniera sistematica în paginile ce urmeaza. Vom insista asupra unor probleme organizationale particulare (statutul ISE, obiectivele, resursele, organizarea si functionarea sa), dar si asupra activitatilor realizate si a modului lor de valorificare.

---

Politica instituţională a ISE

• Obiective
• Funcţionare şi organizare
• Resurse
• Activităţi
• Diseminarea şi valorificarea rezultatelor
• Perspective