În linii mari, strategia ISE de diseminare si valorificare a rezultatelor propriilor activitati s-a bazat pe doua demersuri:

1. Valorificarea directa, prin participarea nemijlocita la structurile colective de decizie ale învatamântului sau prin contributii la pregatirea unor documente de politica educationala, a unor texte legislative sau acte normative. Într-una din anexe, s-au enumerat în detaliu activitatile respective.

Reluam aici doar câteva exemple:

a) contributii la elaborarea unor documente de politica educationala:

• "Reforma învatamântului din România. Conditii si persepective" ("Cartea Alba");
• "Educatia de baza în România" (studiu publicat în colaborare cu Comisia Nationala UNESCO);
• rapoartele nationale pentru Biroul International al Educatiei (1991-1996, anual);
• "Consultarea publica privind noul curriculum national";
• Consilierea comisiei adultilor - studiu cuprins în planul de cercetare al ISE
• Tehnologiile informative si de comunicare în consilierea carierei
• Studiul privind dezvoltarea învatamântului obligatoriu.

b.) participarea directa la fundamentarea, legitimarea si elaborarea unor texte legislative:

• Constitutia României (studiu comparativ si istoric);
• Antologia legilor învatamântului din România;
• Legea învatamântului (activitati de diseminare si sensibilizare a opiniei publice, studii comparative);
• Legislatia referitoare la educatia minoritatilor (studiu comparativ);
• Planurile de învatamânt (analiza comparativa, fundamentare psihopedagogica, propuneri privind grila noului plan de învatamânt);
• Organizarea administratiei centrale a învatamântului (studiu comparativ privind structura ministerelor de învatamânt);
• Legislatia formarii profesionale în România (studiu publicat de UNESCO);
• Regulamentele scolare (propuneri de amendamente).
• Standarde manageriale si de formare manageriala
• Participarea la educatie a copiilor si tinerilor din mediul urban - studiu elaborat la solicitarea MECT
• Dimensiunea europeana: educatie nonformala si relatii în curriculum-ul formal. Ghid metodologic
• Situatia actuala a învatamântului prescolar din România - studiu de analiza, UNICEF - ISE - în curs de publicare
• Învatarea deschisa si flexibila, manual - consortiul Rereal si ISE, Bucuresti, 2001

c.) participare la activitatea structurilor operationale ale reformei învatamântului preuniversitar (ex.: proiect finantat de Banca Mondiala, Consiliul National pentru Curriculum).

2. Valorificarea indirecta, prin publicatii destinate profesorilor, studentilor, elevilor, parintilor, persoanelor de decizie (inspectori, directori de scoli) si prin seminarii, simpozioane, colocvii, mese rotunde, dezbateri organizate în toate judetele tarii.

Acest mod de valorificare este indirect, pentru ca prezinta ca atare concluziile actititatii de cercetare, fara sa le transpuna în limbajul normativ si imperativ al politicilor, legislatiei sau comunicarii decizionale. El este însa foarte important si atractiv pentru actorii sociali, pentru ca presupune un efort colectiv de reflectie, dialog si ajustare a opiniilor initiale. Între altele, el comporta un demers constructivist, de negociere colectiva si comunicare sociala, spre deosebire de valorificarea directa care are avantajul impactului nemijlocit dar renunta la unele atribute esentiale ale procesului de reforma: constientizarea si participarea celor chemati sa aplice deciziile luate la vârf, dialogul social, interactiunea cunoastere-actiune. Inutil de insistat asupra utilitatii acestor forme de mobilizare si legitimare sociala, indispensabile în formarea acelei culturi a schimbarii fara de care orice demers de reforma ramâne o simpla retorica de folosinta ocazionala.