Personalul ISE a desfasurat un numar important de activitati, ce pot fi grupate dupa cum urmeaza:

a.) Expertiza si consultanta stiintifica

Aceste activitati se concretizeaza în urmatoarele tipuri de produse:

• rapoarte tehnice în atentia institutiilor si a persoanelor de decizie din sistemul educativ;
• studii, comunicari, articole si carti publicate în presa de specialitate sau la editurile din tara si strainatate;
• participare directa la consultatii si dezbateri pe teme educative, în cadrul structurilor publice (administratia centrala si locala, instante guvernamentale sau parlamentare), dar si în societatea civila (ONG-uri, fundatii, asociatii profesionale, mass-media, sindicate si cluburi pentru tineret).

Iata doar câteva exemple, extrase din anexele mentionate:

• Elaborarea "Cartii Albe" (1993), un raport critic privind situatia învatamântului românesc; acest raport a fost folosit în negocierile cu organismele internationale (Banca Mondiala, Uniunea Europeana), acest raport a fost tradus în engleza de catre Banca Mondiala si utilizat si în alte proiecte din regiune;
• Participarea directa la activitatea Comisiei pentru învatamânt a Parlamentului României (1992-1995) privind elaborarea unei noi Legi a învatamântului si a Statutului personalului didactic;
• Participarea directa la structurile operationale ale Proiectului "Reforma învatamântului preuniversitar din România", proiect finantat de Banca Mondiala;
• Participarea la organizarea si implementarea proiectului "Informarea si consilierea profesionala" realizat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale în colaborare cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, proiect finantat de Banca Mondiala si asistenta bilaterala canadiana;
• Participarea la activitatea Asociatiei Internationale pentru Evaluarea Randamentului Scolar (IEA) finalizat cu studii obiective privind eficienta predarii / învatarii stiintelor si matematicii, dar si a învatamântului prescolar si educatiei civice din România în comparatie cu performantele realizate în alte tari;
• Analiza regulata a politicilor publice în domeniul educatiei si formarii profesionale (publicate anual în engleza si româna), de catre Observatorul National Român;
• Ancheta nationala privind starea învatamântului din mediul rural (stadiu care a stat la baza noului proiect finantat de Banca Mondiala);
• Fundamentarea si pregatirea deciziei de extindere a învatamântului obligatoriu de 10 ani;
• Analiza impactului acestei decizii si evaluarea starii de pregatire a sistemului educativ (ancheta pe esantion national);
• Introducerea noului sistem de consiliere privind cariera în toate judetele si centrele de asistenta psihopedagogica, pe baza metodologiei UE;
• Elaborarea Strategiei Nationale de Dezvoltare a Resurselor Umane (parte componenta a Planului National de Dezvoltare, 2000-2004);
• Evaluarea analfabetismului functional în România si propunerea unor strategii de prevenire si eradicare;
• Elaborarea Strategiei Nationale de Educatie a copiilor romi;
• Conceperea si utilizarea indicatorilor sistemici ai învatamântului, compatibili cu sistemele UE, OECD si UNESCO;
• Analiza educatiei de baza în România, în conformitate cu obiectivele politice promovate de UE, UNICEF si UNESCO;
• Elaborarea Strategiei Nationale de Dezvoltare a Calitatii Învatamântului;
• Analiza problemelor educative ale copiilor si tineretului din România (ancheta pe esantion national);
• Analiza performantelor scolare ale elevilor din România, comparativ cu alte tari (anchetele IEA consacrate stiintelor, matematicii, educatiei civice si limbii materne);
• Analiza regulata a politicilor publice si formarii profesionale (publicate anual, în engleza si româna), de catre Observatorul National Român);
• Ancheta nationala privind starea învatamântului din mediul rural (studiu care a stat la baza noului proiect finantat de Banca Mondiala);
• Fundamentarea si pregatirea deciziei de extindere a învatamântului obligatoriu la 10 ani;
• Analiza impactului acestei decizii si a starii de pregatire a sistemului educativ (ancheta pe esantion national);
• Propunerea unui sistem descentralizat de management si finantare a învatamântului;
• Elaborarea unei baze de date polivalente, care include învatamântul, formarea profesionala, educatia adultilor, etc.;
• Compendium-ul complet al legilor învatamântului din România (publicat în diverse editii si completat permanent).

b.) Formarea continua a personalului didactic

Principalii parteneri locali ai ISE au fost Casele Corpului Didactic si Centrele de Asistenta Psihopedagogica. Asa cum se poate constata si din lista activitatilor incluse în anexa, multe din acestea se desfasoara în cadrul CCD-urilor. Ele au fost initiate de autoritatile locale, care au resimtiti nevoia unei formari continue a profesorilor si mangerilor scolari în domenii în care oferta este foarte rara sau inadecvata: didactica disciplinelor, pedagogiile alternative, curriculum, evaluare scolara, managementul si educatia non-formala. Din pacate, datorita unor lacune ale învatamântului românesc (eliminate partial prin noile reglementari), aceste eforturi de formare continua nu pot fi certificate si atestate. Din acest motiv, una dintre preocuparile prioritare ale ISE si ale partenerilor sai (CCD-uri, Centre de asistenta psihopedagogica, radioul, asociatiile profesionale pe discipline, Societatea pentru Învatatura Poporului Român) este propunerea unor programe de formare descentralizata ("school - based teacher training").

c.) Producerea unor materiale pedagogice

Este vorba despre ghiduri pedagogice, manuale experimentale, module alternative si teste de diagnostic scolar, în colaborare cu profesorii si cercetatorii asociati ai ISE. Unele dintre acestea se refera la continuturi care, în opinia autorilor respectivi, ar trebui incluse în programele scolare (continuturi cross-curriculare referitoare la deprinderile de comunicare, educatia ecologica, informatica, educatia pentru drepturile omului, predarea integrata a stiintelor, educatia cetateneasca, învatarea interculturala, etc.) sau la discipline noi precum limba si comunicarea, cultura civica, educatie tehnologica, educatia antreprenoriala, expresia plastica si expresia muzicala. Cele mai multe materiale pedagogice produse de ISE sunt destinate profesorilor si învatatorilor, dar si parintilor, consilierilor scolari, inspectorilor si directorilor de scoli. Aceste materiale didactice sunt disponibile pe site-ul ISE.

d.) Diseminarea si promovarea inovatiilor pedagogice

Înca de la înfiintarea sa, ISE a acordat o mare importanta diseminarii propriilor produse. Aceste demersuri sunt sustinute de urmatoarele periodice: "Revista de pedagogie" (12 numere annual), "Revista învatamântului prescolar" (4 numere pe an), "CORDEE Newsletter" (2 numere anual publicate si diseminate în colaborare cu UNESCO), "Tehnologii educationale moderne" (4 numere anual), "IAE Newsleter".

În decembrie 1990, ISE a organizat primul colocviu national privind reforma învatamântului, la care au participat principalii parteneri interesati: reprezentanti ai administratiei publice, ai clerului, ai armatei, ai ONG-urilor si asociatiilor profesionale, ai presei si comunitatii locale, ai sindicatelor si asociatiilor studentesti. Acest colocviu a fost urmat de colocvii replica în Republica Moldova (aprilie 1991) si în 27 din cele 41 de judete ale României. Accentul a fost pus pe problemele cele mai urgente ale învatamântului, pe suportul legislativ (în acest moment nu existau noua Constitutie si Legea învatamântului) si pe strategia reformei. Lucrarile acestui prim forum national de dezbatere pe problematica reformei educative au fost publicate în "Revista de pedagogie" si în presa locala.

În continuarea reactiilor la acest forum de consultare publica pe tema reformei învatamântului, ISE a organizat la Bucuresti o serie de seminarii bilaterale care au avut în vedere sincronizarea rapida cu partenerii occidentali:

• Seminarul româno-francez privind reforma învatamântului (martie 1991), finantat de Ministerul Educatiei Nationale din Franta
• Seminarul româno-britanic privind reforma învatamântului (martie 1992), finantat de Consiliul Britanic;
• Seminarul româno-german (septembrie 1992), finantat de Fundatia "Konrad Adenauer";
• Seminarul româno-american (iunie 1995), organizat în coloaborare cu Fundatia Fulbright".

La aceste exemple se adauga numeroasele colaborari cu inspectoratele scolare, CCd-urile si Centrele de asistenta psihopedagogica care, spre deosebire de colocviile si seminariile mentionate, s-au restrâns la unele aspecte particulare ale reformei învatamântului. În plus, în perioada 1992-1995, ISE a organizat un numar de 16 unitati pilot (gradinite, scoli generale, licee, scoli profesionale, CCD-uri si inspectorate) unde s-au aplicat direct rezultatele cercetarii stiintifice, în colaborare cu profesorii si managerii locali. În anexele la acest raport pot fi gasite detalii privind aceste tipuri de activitati. Ceea ce este însa cel mai important în acest context nu este atât cantitatea lucrarilor prezentate cât conceptia subiacenta. Din acest punct de vedere, consideram ca este util sa reiteram câteva din principiile metodologice care au stat la baza politicii ISE:

1. Interdependeta cercetarii fundamentale cu cercetarea aplicata si operationala

Ca orice institutie departamentala, ISE este preocupat sa-si promoveze propria identitate profesionala prin cercetari istorice, comparative, filosofice, epistemologice etc. Desi acest tip de activitati teoretice angajeaza doar aproximativ 5% din potentialul Insitutului de Stiinte ale Educatiei, ele sunt extrem de oportune daca avem în vedere impotanta reflectiei pedagogice pentru practicieni si vidul existent în acest domeniu în anii '80. Din acest motiv, datorita presiunilor sociale (nevoia de decizie prompta, interesul tinerilor pentru activitati cu rezultate imediate si profitabile material), activitatile etichetate drept "teoretice" nu au suportul moral si financiar de care ar fi nevoie.

În conditiile unei oferte reduse în acest domeniu, Institutul de Stiinte ale Educatiei a încercat sa atraga si sa formeze specialisti care sa reia firul cercetarilor fundamentale întrerupt în anii '80. Reamintim faptul ca un specialist în cercetarea fundamentala se formeaza în timp, cu rabdare si clarviziune, fara sa mai vorbim de competentele aparte pe care le presupune o astfel de profesiune (cultura autentica, cunoasterea câtorva limbi straine, aplicatie pentru reflectia critica si munca intelectuala). În aceasta perspectiva, ISE a angajat din timp, pe o perioada de proba si de formare, pe cei mai talentati studenti ai nou înfiintatelor catedre de pedagogie si psihologie. Unii dintre acestia, dupa terminarea studiilor aprofundate, au fost retinuti în perspectiva acelei investitii pe termen lung la care ne-am referit mai sus.

2. Sustinerea centrelor de excelenta

Nu este vorba aici de sensul elitist obisnuit, ci de acele scoli, grupuri sau persoane-sursa care promoveaza inovatia în învatamânt. Din pacate, datorita problemelor social-profesionale curente, care pun accentul pe activitati rutiniere si relatii birocratice, aceste centre de inovatie nu sunt folosite în conceperea, implementarea si promovarea reformei în plan local. Ele sunt centre de excelenta, în sensul ca doresc si încearca sa realizeze performante superioare, respectiv o noua calitate a învatamântului.

Unele dintre aceste surse de inovare au fost încorporate în structura operationala a proiectului de reforma cofinantat de Banca Mondiala si Guvernul României. Din pacate, datorita problemelor bine cunoscute (costul prohibitiv al deplasarilor, insuficienta mijloacelor de comunicare, centralizarea excesiva) majoritatea participantilor la aceste structuri sunt din Capitala sau marile orase.

Pentru a evita aceasta limitare la marile centre culturale sau la structurile administratiei publice, Institutul de Stiinte ale Educatiei a încercat sa promoveze inovatiile spontane aparute în diversele medii educative (scoala, universitate, mass-media, fundatii si ONG-uri) si sa le asocieze propriilor proiecte de cercetare-dezvoltare. Asa a aparut categoria cercetatorilor asociati, respectiv profesori, învatatori si personalitati culturale care au solicitat participarea la proiectele Institutului de Stiinte ale Educatiei, fara sa pretinda nici un fel de remunerare. În aceeasi persepectiva, s-au constituit echipele de profesori-inovatori care au lucrat în scolile-pilot. Reamintim faptul ca, desi s-au facut promisiuni în acest sens, nu s-au putut oferi mijloacele de stimulare pentru activitatea profesorilor din unitatile-pilot. În Ungaria, de exemplu, înca din 1991 s-a instituit un grant national pentru încurajarea scolilor-pilot, repartizat în urma unui concurs national organizat de Institutul de Cercetari Pedagogice din Budapesta. Acest grant asigura finantarea proiectelor dar si o recompensa financiara care ajunge pâna la 25% din salariul mediu al unui profesor.

3. Integrarea cercetarii cu formarea

Toate proiectele Institutului de Stiinte ale Educatiei au o componenta intriseca de formare care vizeaza doua aspecte: pe de o parte, formarea propriilor experti (multi dintre acestia sunt tineri sau provin din domenii extrapedagogice, fara o pregatire initiala în pedagogie sau psihologie); pe de alta, datorita nevoilor acute în acest domeniu, cercetatorii au fost solicitati sa dezvolte activitati de formare continua, legate îndeosebi de proiectele si problemele de care se ocupa în mod curent: noile curricula, inovarea metodelor de predare-învatare-evaluare, schimbarea managementului educational, conceperea unor noi tehnologii didactice, orientarea scolara si profesionala, dezvoltarea parteneriatului social, stimularea pedagogiilor alternative, educatia parintilor etc. În acest scop, asa cum se poate observa din anexele acestui raport, au fost organizate seminarii, ateliere de lucru, expuneri, dezbateri publice, proiecte de cercetare-actiune. Participarea la aceste activitati a fost larga si diversificata. În conditiile absentei unui program sistematic de formare continua a actorilor implicati în reforma educativa, ISE a încercat sa raspunda unor solicitari spontane, fragmentare si disparate. Ceea ce se impune însa este stimularea si sustinerea cererii de formare continua a personalului didactic, printr-o politica coerenta si consecventa, integrata demersului de reforma educativa.

4. Diseminarea propriilor produse

În prezent, în toate sistemele educative din lume exista dificultati de comunicare si interactiune între institutiile de cercetare si instantele de decizie. Se invoca în acest sens doua tipuri de explicatii: una vizeaza motivatia cercetarii (orientata predominant spre o actiune de cunoastere si explicare a faptelor educative) în raport cu motivatia deciziei (fondata îndeosebi pe ratiuni politice sau presiuni sociale); cealalta se refera la limbajul cercetarii (conceptual sau bazat pe argumentatie empirica si descriptiva), spre deosebire de limbajul deciziei, care este normativ si operational. Solutia propusa în unele tari (Marea Britanie, SUA, Olanda) este formarea unei categorii speciale de experti intermediari sau "brokers" ai cercetarii pedagogice, care sa asigure aceasta interactiune între cunoastere si decizie. Dat fiind faptul ca viitorul într-o lume fondata pe competitie si calitate depinde din ce în ce mai mult de capacitatea serviciilor sociale de a încorpora cunoasterea si expertiza (dupa Toffler, viitorul este al "knowledge societies" sau al "information societies"), este foarte posibil ca administratia publica sa recurga la spectaculoase schimbari de mentalitate în aceasta directie.

În ceea ce priveste Institutul de Stiinte ale Educatiei, principala cale de a se face vizibil si util a fost diseminarea propriilor produse si participarea directa la structurile de decizie ale administratiei învatamântului.